Dosarul „Tigrul de platan”, micul monstru care ne poate îmbolnăvi. Toată Europa se chinuie să scape de arborele care atrage insecta, noi îl plantăm abuziv

cover-2

Bucureștiul se confruntă, în acest final de vară, cu o problemă nu doar sâcâitoare, ci una care poate pune în pericol sănătatea populației: micile insecte care ne invadează și ne ciupesc prin parcuri, pe stradă, prin stații, dimineața, la prânz sau seara, numite pompos "tigru de platan" (Corythucha ciliata). Cum au apărut, de ce se înmulțesc, cum ne pun în pericol, aflați în investigația următoare.  

  • Cotidianul Libertatea publică, începând de astăzi, o serie de dezvăluiri despre cauzele care au dus la invazia din Bucureşti.
  • Insectele se înmulțesc şi devin agresive pe măsură ce numărul lor creşte.
  • Originară din America de Nord, insecta a ajuns în România recent, odată cu platanii aduşi din import.
  • În timp ce oraşele occidentale reduc treptat numărul de arbori din această specie, la Bucureşti, autorităţile locale ori cumpără platani, ori înfiinţează pepiniere.
  • Un studiu recent, descoperit de Libertatea, arată ca tigrul de platan ne poate pune în pericol sănătatea. Insecta a ajuns să se hrănească și cu sânge.
  • Potrivit Constituţiei României, „statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic”.

tigrul-platanuluiAșa arată tigrul platanului, într-o imagine mărită de Cătălin Doscaș.

În 1989, România era la nouă ani distanţă să introducă în nomenclatorul de meserii profesia de peisagist.

Vorbim despre un domeniu vechi în Europa, dar nou la noi, care este în sine catalogat ca fiind o artă. Arta de a planifica, a proiecta, a menține și a reabilita spaţiul verde.

În perioada comunistă, buldozerele au măturat multe zone din Bucureşti. Din urma lor veneau arhitecţii, inginerii constructori şi horticultori şi abia apoi macaralele şi betonierele. Noua ordine socialistă era la pachet cu familii strămutate, cu foamete, cu frig şi curent electric cu porţia. Dar noile cartiere, chiar dacă trăiau din plin „triumful comunist”, respectau o serie de reguli elementare.

Înainte, aliniamentele (n.r. – arborii plantaţi pe marginea străzilor) nu erau din aceeaşi specie. Mai exista şi caracteristica pe ani. Spre exemplu, de-a lungul Dâmboviţei şi în sudul oraşului s-a plantat, prin anii ’70-’80, un frasin special. Erau lucrurile gândite.

Înainte de ’89 erau echipe de horticultori care lucrau împreună cu arhitecţii. Arhitectul făcea un ansamblu de blocuri, iar horticultorul stabilea o paletă de specii. După Revoluţie, eu nu ştiu să se fi ţinut cont de aşa ceva. Primăria Generală nu a avut nicio structură de peisagistică. Puteau să asculte de horticultori, de silvicultori, puteau să facă ceva, explică Diana Culescu, preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România.

După 29 de ani, Bucureştiul a ajuns să numere nu mai puţin de şapte structuri de specialitate: şase Administraţii ale Domeniului Public, aferente sectoarelor şi Administraţia Lacuri Parcuri şi Agrement, din curtea Primăriei Generale. Plus, o Direcţie de Mediu, tot la primăria mare, cu trei servicii: de Avize şi Acorduri, de Monitorizare Spații Verzi şi de Ecologie Urbană. Ultimele două, cel puţin în teorie, ar fi trebuit să gestioneze „plămânii” Capitalei.

Franţa platanilor

Dacă la Bucureşti, după ’89, nu a mai fost o gândire unitară cu privire la spaţiul verde, în oraşele occidentale erau luate primele măsuri cu privire la gestionarea soiurilor de arbori care, dincolo de aspect şi aer curat, ridicau probleme fito-sanitare.

Asta pentru că, din cauza lor, se înmulţeau necontrolat anumite insecte, care ajungeau în cele din urmă să afecteze viaţa locuitorilor.

Platanul are mai multe probleme. Asta cu tigrul este una dintre ele. Tu, dacă ai mulţi arbori dintr-o specie, încurajezi răspândirea bolilor. Doi la mână, dacă ai foarte mulţi platani, insectele se înmulţesc şi mai mult. Dacă sunt foarte multe, nu mai pot mânca doar platan. Este cunoscut în literatura de specialitate că migrează la frasin. Şi tot ca parte a literaturii de specialitate, niciun oraş sau municipalitate nu recunoaşte că are o problemă, până când un cercetător nu începe să scrie despre asta”, continuă peisagista.

Nici municipalitatea din oraşul francez Lyon nu a recunoscut că are o problemă decât după 1990. Atunci, unu din doi arbori plantaţi în oraş era platan. Şi tot atunci, din cauza invaziilor de insecte, a început eliminarea copacilor.

Lyon este cel mai elocvent exemplu cu privire la problemele pe care le ridică această specie de arbori. Primăria de acolo a redus populaţia de platani, între 1992 şi 2011, de la 52 de procente la 26 la sută din fondul arborilor din oraş.

Ce fac francezii reprezintă o politică de înlăturare a platanilor, prin înlocuirea lor. Noi nu putem să-i tăiem pe toţi şi să chelim oraşul. Acum, spre exemplu, nu ştim câţi platani există în Bucureşti„, mai spune Diana Culescu.

Tot la Lyon, politica de eliminare a platanilor continuă, iar populaţia este informată cu privire la problemele pe care le ridică aceşti arbori.

Administraţia locală din Lyon a tipărit inclusiv broşuri  de informare cu privire la invazia tigrilor de platan:

brosura-tigrul-de-platan-lyon-1024x719

Dincolo de invazia insectelor, municipalitatea din Lyon se confruntă şi cu o serie de costuri ridicate, dar şi cu riscuri pe care le ridică pesticidele, aflăm din broşura de informare.

„Lupta împotriva tigrului platanului: o operaţiune costisitoare şi care implică anumite restricţii. În prezent, doar tratamentele chimice s-au dovedit a fi eficiente pentru alungarea temporară a tigrului de platan.

Aceste campanii de eradicare:

  • sunt dăunătoare mediului, deoarece pesticidele utilizate sunt nocive pentru alte insecte, dăunează faunei piscicole şi poluează pânza freatică. Prin urmare, pesticidele nu pot fi folosite la mai puţin de 50 de metri de o întindere de apă;
  • sunt dificil de aplicat, din cauza înălţimii copacilor, care trebuie „pulverizaţi” în întregime;
  • poluează fonic, tratamentul fiind aplicat mai ales noaptea, cu ajutorul unor utilaje neadaptate mediului urban;
  • sunt costisitoare, deoarece tratamentul trebuie aplicat în fiecare an, în mai multe reprize, asupra întregii populaţii de platani„.

Sursa: oullins.fr

În 2011, când francezii au anunţat că au înjumătăţit platanii şi, implicit, au redus cu 50 la sută riscul unor invazii de insecte, la Bucureşti ar fi trebuit să fie finalizat Registrul Verde.

Catalogul informatic trebuia să includă, în primul rând, un recensământ al arborilor din oraş.

Pe lângă platanii fără număr

Legea 24 din 2007, cu privire la spaţiile verzi din intravilanul localităţilor, obliga ca, până la 1 ianuarie 2011, municipiile de rang zero şi unu să facă „auditul suprafeţei, calităţii şi accesibilităţii spaţiilor verzi” şi să implementeze o strategie şi un plan de acţiune privind conservarea şi dezvoltarea reţelei de spaţii verzi.

„Lucrările de amenajare se execută cu material forestier şi floricol, adaptat climei, provenit din pepiniere şi alte plantaţii de arbuşti decorativi care, prin proprietăţile lor biologice şi morfologice, au o valoare estetică şi ecologică şi nu afectează sănătatea populaţiei şi biosistemele existente deja în zonă.
Art.11, alin.(3) din Legea 24/2007

Bucureştiul este singurul municipiu de rang zero din România.

În 2018, Registrul Verde al Capitalei inventariază doar parcurile şi zonele verzi cu adresele aferente. Nici urmă de specii sau număr de arbori.

registrul-verde-al-capitalei-1024x463Captură Registrul Verde al Capitalei.

Registrul verde, în prezent, este doar o hartă pe care apar spaţiile verzi. Rolul lui este următorul: apeşi pe un buton, iar aplicaţia îţi spune că, într-o zonă anume, ai 1.000 de platani sau 1.000 de frasini şi tot aşa. Iar informaţiile trebuie să fie pe vârstă. Pentru că una e să ai un platan ca un băţ şi alta e să ai platani în vârstă, continuă preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România.

În prezent, la nivelul Capitalei, pe lângă cele şapte administraţii ale domeniului public, mai există și Compania Municipală de Întreţinere a Arborilor şi Spaţiului Verde, înfiinţată în toamna anului trecut, dar care încă nu funcţionează.

La toate acestea se mai adaugă Direcţia de Arhitectură Peisagistică a Municipiului Bucureşti, care a trecut de votul consilierilor generali, la finalul săptămânii trecute.

Asta în contextul în care o strategie clară şi unitară a spaţiului verde din Capitală nu există.

Ce ştim sigur e că în Sud-Estul Bucureştiului s-au plantat în neştire aliniamente de platani. Tot ce se plantează nou este platan. Partea proastă pentru noi sau bună pentru cei din Occident este că pepienerele abia peste 10-12 ani pot să vândă. (…) Multe s-au trezit cu foarte mulți platani, pe care nu-i mai voia nimeni pentru că nu se mai plantau prin Europa.

Pepinierele au vrut să elibereze terenul şi au avut de ales. Ori îi scot şi îi aruncă în tocător, ori îi vând. Şi ghiciţi cui i-au vândut„, conchide peisagista.

În episodul de mâine din Dosarul „Tigrul de platan”, Libertatea vă arată ce sumă fabuloasă a scos din buget o primărie de sector pentru un lot de platani şi ce au descoperit auditorii Curții de Conturi cu privire la arborii din Capitală.

Articolul original publicat de Libertatea poate fi vizualizat accesând următorul link.